Nu mai vrea sa ma vada, este tare suparat pe mine si de vina sunt numai eu. Am fost atat de prinsa in cacaturile mele, in jocurile mele, incat nu am fost atenta la el sa il hranesc, ingrijesc, ascult, ador cum am facut pana acum.
Imi este tare tare dor de tine "cea mai tare muza", stiu ca nu vrei sa pierzi un pinky care sa comunice cu tine pe aceeasi lungime de unda. Te rog fie-ti mila si intoarcete. Nu ai cum sa te saturi asa de repede, sunt inca adorabila :) (cred/sper)
11 comentarii:
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Unii oameni acceptă o singură greşeală, o singură dată. Iar problema este şi mai gravă dacă greşitul a mai comis-o şi înainte. How about that?
Jocuri. De ce nu mă miră asta? Tindem să ne jucăm cu focul şi în momentele în care aceasta ne încălzeşte, departe de a ne arde. De ce? Cred că "limitare" este cuvântul ce poate descrie cel mai bine situaţia. Sau incapacitatea de a ne mai suporta pe noi, moment în care îl terorizăm pe celălalt.
Anonim spunea...
9 august 2007 la 00:38
nu iti plac jocurile, nu? in mod ciudat nu m-am jucat deloc cu "cea mai tare muza" am fost departe pentru o clipa.
Cred ca o sa reapara
sibel spunea...
9 august 2007 la 10:12
Dacă este vorba de dragoste, căci aşa prevăd eu muza asta, plină de inspiraţie pentru suflet, nu. Nu accept jocurile. Dragostea înseamnă orice altceva decât joacă.
Anonim spunea...
9 august 2007 la 12:11
este adorare, nu dragoste, este pentru un prieten bun :)
sunt mult prea egocentrica ca sa pot declara asa ceva unui barbat pe care il iubesc.
prietenia este un alt subiect mult mai important pentru mine decat o iubire, oricum pasagera de cele mai multe ori.
Jocurile dezvolta intelectul, paranoia de care avem nevoie sa supravietuim in ziua de azi si o stare de adrenalina foarte interesanta. Ar trebui sa incerci sa joci un joc frumos si vei vedea ca poate fi memorabil. Conteaza in cazul asta persoana cu care il joci
sibel spunea...
9 august 2007 la 13:19
Rămân la mine, fără jocuri, întotdeauna direct. Şi refuz să iau lecţii de la cineva pt care se pare că dragostea contează atât de puţin. Cel puţin din propriile spuse.
PS - Nu am nevoie de paranoie ca să supravieţuiesc. Asta poate pentru că nu sunt paranoic, zic eu...
Anonim spunea...
9 august 2007 la 16:31
ce vrei tu de fapt?
sibel spunea...
9 august 2007 la 16:32
Ce directă!
Absolut nimic. Deschisesem o discuţie pe care se pare că nu eşti foarte veselă să o duci. Simţi ceva, cumva? Că greşeşti, de exemplu? Şi este greu să recunoşti asta, nu?
Anonim spunea...
9 august 2007 la 18:55
nu simt ca gresesc ci ca orice muiere sunt al dracu' de curioasa si ca orice crai de curte sunt al naibi de interesat:) deci?
ps: e foarte interesant:tocmai ce te-ai jucat fara sa vrei:))
Anonim spunea...
9 august 2007 la 22:21
? M-am jucat ?
Anonim spunea...
9 august 2007 la 23:28
da, ai deschis o discutie interesat fii de subiect. asta tot joc este:)
sibel spunea...
10 august 2007 la 10:21
tu chiar incerci sa imi dovedesti ceva. de ce?
sibel spunea...
10 august 2007 la 11:01