imi este dor de paris

... de umblat pe strazi aiurea, de fotografiat necunoscuti, de pranzurile de la bistrouri, de frumuseti autohtone dar las' ca ma asteapta, nu pleaca nicaieri si in curand ne vom revedea.
Pana atunci realizez ca dezechilibrul si haosul din mintea mea(in mod total bizar viata este toata planificata meticulos) sunt singurele lucruri care ma ajuta sa supravietuiesc.
Am ajuns sa urasc in asa hal rutina incat simt ca ma sufoc daca 2 zile la rand fac acelasi lucru, probabil ca mi se trage din juma de an de rutina in care nu stiam eu de ce sunt asa de deprimata.
concluzia? nici una ca mai trebuie lucrat la partea cu "cunoaste-te pe tine insuti".

0 comentarii:

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire