azi de dimineata am fost intrebata cum ma simt : de 18 ani sau de 24?
raspunsul a fost evident : 18 , nici nu incape indoiala de altceva.
si chiar e ok sa te simti de 18 la 24 de ani. de ce ar trebui sa devii responsabil sau serios ca ce ai implinit o anumita varsta? maturizarea asta este supraevaluata. toti oamenii interesanti pe care ii cunosc par mai mici decat sunt.
de ce sa incepi sa intri in fibrilatie ca ce faci 24 sau 26 sau 31? conceptia tampita ca ce imbatranesti o avem mostenita de la parinti. chiar vreti sa semanati cu acei oameni care v-au spus ca trebuie sa va maturizati? imi ador parintii dar viata mea imi apartine in totalitate si nimanui altcuiva.
in alta orinde de idei: fetelor - chiar nu exista frumusete trecuta si barbatii care au conceptia asta in cap oricum nu va placeau de la inceput so do not even bother...
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Zâmbesc. Amar.
Anonim spunea...
31 ianuarie 2008 la 22:45
de ce amar monsher?
sibel spunea...
1 februarie 2008 la 10:40
"conceptia tampita ca ce imbatranesti o avem mostenita de la parinti" super dragutz :)
Anonim spunea...
5 februarie 2008 la 13:08
hey ... tu .. de ude esti trebe sa dau o bere pt reclama ce ai pus comment :D cu toate ca n-ai castigat dar oricum era draguta idea ta... de ce n-ai rubrica din aia d contact? :-"
Anonim spunea...
8 februarie 2008 la 15:14